De dor și de inimă albastră

În ultimul timp prefer diminețile de duminică în care fac înviorarea la 7 am ascultând păsările sau ciorile de afară în locul plajei dezertate din capul meu, în loc de 8 - 8,30 ca în timpul săptămânii când trebuie (ar trebui) să mă grăbesc pentru a lucra. Diminețile în care duc gunoiul călcând pe mini covorul de frunze urmează. Apoi zilele de ploaie în care dimineața mașinile sunt aproape absente iar în serile de weekend se întâmplă să nu vezi nicio mașină. În liniște pot gândi în demi-aglomerație mă pot bucura - după-amiezile în care parcul este aglomerat dar nu prea când vezi cupluri trecute de o vârstă, bătrâni singuri ascultând radio la smartphone, cupluri tinere cu bebeluși și copii hilizindu-se pe terenurile de fotbal. Din când în când vezi câte o bătrână cu un cățel pitic îmbrăcat bine (“a venit toamna, maică!”). La câțiva metri în față mai cade o frunză. Este ziua în care credeai că e cald, soarele nu e împiedicat de niciun nor, și te-ai îmbrăcat subțire. Din fericire este aceeași zi în care ai luat o pungă mare violet pentru a strânge frunze uscate și ude de brumă. Castanele au dispărut demult adunate de copii ieșiți de la școală sau de bătrâne care le strâng an de an pentru cine știe ce.

Doi câte doi bătrânii, mereu sunt bărbați, joacă table la soare deși nu sunt mai mult de 14 grade și adie vântul de toamnă. Ici colo sunt strânși alții în jur pentru a face galerie sau pentru a prinde trișorul. Toamna are ceva mișto chiar și atunci când te simți ca naiba și vii acasă, termini repede ce ai de făcut, și te uiți la o semi-telenovelă produsă de Netflix (La Casa des Flores) pentru a râde de problemele catastrofale dar aproape inexistente ale celor de pe ecran hashtag firstworldproblems. Încă e toamnă și încă suntem.

Ce mi-a plăcut săptămâna asta:

  • am terminat în sfârșit cartea despre comunism - The Red Flag: A History of Communism - a fost excelentă și o introducere bună în temă pentru cineva care nu are nici în clin nici în mânecă cu subiectul. Am crezut că terminând-o voi fi mai decisă asupra cărui sistem politic este ideal însă cartea asta a găsit explicații pentru comunism și a scăzut seminificația SUA și mai mult în ochii mei

  • în fiecare an în apropierea zilei mele devin nostalgică pentru Titanic, nu povestea de dragoste ci imensitatea acelui vapor capturată perfect în coloana sonoră creată de James Horner - anul ăsta am ascultat atât muzica sa cât și un album special creat cu posibilele piese cântate de orchestra de pe Titanicul din film - ambele muzici se găsesc pe YouTube

  • momentan citesc un volum de poezii de Sappho - încă nu am un verdict, unele sunt foarte faine altele mă lasă rece. Dacă ai citit și ți-a plăcut Iliada, Odiseea, sau alte poezii lungi sau scurte publicate în acea perioadă sigur îți va plăcea și Sappho. Despre ea vorbea Virginia Woolf într-un eseu descriindu-i scriitura ca fiind “o constelație de adjective” - acum nu știu dacă VW a citit-o în greacă sau în engleză însă am auzit că versurile ar avea mai multă muzicalitate în limba insulei Lesbos. Aici o poezie frumoasă a sa.

  • în sfârșit a scris cineva de ce Nanette nu funcționează ca stand-up comedy și nici ca artă

  • cum să aduci bicicletele în inima orașului

Dacă știi pe cineva căruia i-ar plăcea un astfel de newsletter, nu te sfii să îl dai mai departe. Mă poți urmări pe Instagram unde pozez chestii sau pe Twitter, unde scriu și distribui lucruri în mai puțin de 280 de caractere. Dacă vrei să te abonezi la acest newsletter dă clic aici. Mulțumesc pentru că mă citești. 

À bientôt,

Silvia