Uneori e bine să nu îți pese

Citeam zilele trecute un articol despre rutina unei corporatiste HSBC. Articolul este evident o formă exagerată de PR: la 5.30 meditație, 6.30 “cathing up with friends and family”, suc de fructe la 7.00, tennis la 7.30, ascultă podcasturi în tren (Goop!), bea suc verde, lucreză pentru un ONG pentru empowermentul femilor după-amiaza iar seara gătește cu prietenul apoi ies la plimbare și discută despre câte țeluri și-au realizat în ziua respectivă pentru a avansa în obiectivele pe termen lung. Mai face voluntariat pentru Națiunile Unite și învață pentru un master la Stanford.

Sigur, articolul este prea mult pentru oricine iar fotografiile furnizate de ea, dacă ar fi să ne luăm după Business Insider, par luate de pe Pexels din secțiunea corporate.

Singurul motiv pentru care am citit în definitiv articolul a fost pentru că o persoană pe care o admir părea revoltată de el. Nu citesc Business Insider și nici alte site-uri pe aceeași linie (Fast Company, Forbes, ) din motive detaliate de un jurnalist de investigație al naibii de bun, aici.

Ceea ce mă enervează iar și iar este de ce sunt promovate aceste articole de către lumea revoltată de ele. OK, programul persoanei pare irealizabil dacă nu ești pe antidepresive sau droguri dar fiecare cu ideile sale. Am citit câteva comentarii și lumea era fericită să spună că este plătită prost și că se uită la un serial (binging) în două zile. Că persoana asta nu pare fericită, asta se vede din imagini însă nu cred că este vina ei pentru că lucrează într-o cultură organizațională care cere așa ceva: juicing și yoga și hobbyuri la care lucrezi în timpul liber și anumite podcasturi, TED talkuri etc și grafice cu obiective; sportul și plimbările nu mai sunt moduri de relaxare ci ocazii de a face ceva pentru a fi mai productiv la locul de muncă (cartea Against Creativity detaliază cum creativitatea a devenit capitalizată). Lucrurile astea nu sunt rele în ele însele însă atunci când sunt prezentate ca ceva spre care să aspiri avem o problemă. De exemplu, o femeie însărcinată care era șofer pentru Lyft (o alternativă la Uber) este prezentată de companie ca model pentru că a lucrat până cu câteva ore înaine de naștere, și-a dus copilul acasă apoi a revenit la job.

Ce mi-a plăcut săptămâna asta:

  • articolul ăsta despre Sheryl Sandberg la care mă gândesc atunci când cineva spune că este cool și feministă

  • articolul ăsta despre cărțile lui Jonathan Franzen care n-ar trebui citite doar pentru că asta crede Lenuța de la trei

  • dacă îți place ce mai face Lynch pe la TV trebuie să te uiți la Mulholland Drive

  • dacă îți plac filmele și vrei să citești un om care le despică în bucăți minuscule trebuie să te abonezi la newsletterul lui Sean Witzke

  • dacă îți place limba spaniolă, ai Netflix și te interesează un mix între Gossip Girl și How to Get Away with Murder, serialul Élite e de văzut

Dacă știi pe cineva căruia i-ar plăcea un astfel de newsletter nu te sfii să îl dai mai departe. Mă poți urmări pe Instagram unde pozez chestii și împărtășesc ce cărți mai citesc sau pe Twitter, unde scriu și distribui lucruri în mai puțin de 280 de caractere. Dacă vrei să te abonezi la acest newsletter dă clic aici. Mulțumesc pentru că mă citești. 

À bientôt,

Silvia